telefonia mobilã si sãnãtatea

cum functioneaza reteaua de telefonie mobila?

Fie ca este vorba de sistemul GSM sau de mai noua tehnologie UMTS, telefonia mobila foloseste legaturi radio pentru a asigura mobilitatea utilizatorilor. Acestea sunt realizate cu ajutorul unor statii de baza instalate in diverse locatii. Fara ele, reteaua nu ar putea exista.

Cand este initiat un apel, telefonul mobil intra in legatura cu statia de baza cea mai apropiata. Din aceasta, apelul este directionat catre o centrala care va „contacta” centrala in zona careia se afla telefonul apelat. Aceasta cauta la randul ei telefonul apelat. Daca telefonul apelat este pornit, localizarea se va realiza aproape instantaneu, iar statia de baza cea mai apropiata de el va face legatura necesara apelului, mobilul apelat incepand sa sune.

Fiecare statie de baza permite functionarea telefoanelor mobile intr-o arie aflata in apropierea sa, denumita celula (de unde si numele de telefon celular). Aceasta suprafata depinde de mai multi factori, insa, in general, ea este mai mica in mediul urban si mai mare in mediul rural.

Statiile de baza sunt plasate pe diferite structuri, in functie de mediu. Daca in orase majoritatea statiilor de baza sunt instalate pe acoperisurile cladirilor inalte, in mediul rural, unde inaltimea medie a cladirilor este mica, ele se afla pe piloni metalici de 30-40 de metri inaltime.

O statie de baza este alcatuita din mai multe parti distincte. Cele mai vizibile sunt antenele. Acestea realizeaza transformarea semnalului electric in unde electromagnetice si invers. Exista doua tipuri de antene pe o statie de baza: antenele radio, care asigura legatura cu telefoanele mobile, si antenele de microunde, care realizeaza legatura cu reteaua. Antenele radio au forma unor panouri inguste, iar cele de microunde seamana de obicei cu un cilindru.

O idee des intalnita, dar gresita, este aceea ca antenele emit omnidirectional, precum un bec emite lumina. In realitate, acestea sunt directive, adica puterea primita este radiata pe un fascicul, similar celui luminos provenind de la un far. Acest fascicul este aproape plat in plan vertical si are o deschidere intre 65 si 90 de grade, in plan orizontal. Aceste antene sunt principalele generatoare de camp electromagnetic ale statiei de baza.

Antenele de microunde emit pe un fascicul ingust de cateva grade atat in plan vertical, cat si in plan orizontal, ele realizand legaturi intre doua puncte fixe. Din aceasta cauza, campul generat de ele in afara acestui fascicul este considerat neglijabil.

Antenele sunt conectate prin intermediul unor cabluri la un un dulap metalic in care se afla echipamentele electronice pentru control si transmisiuni, alimentarea, instalatia de climatizare etc. Desi sunt mai putin vizibile, aceste echipamente constituie partea nevazuta, acestea reprezinta statia de baza propriu-zisa.

Sistemul de telefonie mobila nu foloseste puteri mari de emisie deoarece aceasta variaza in functie de dimensiunea celulei. Cu cat celula acopera o suprafata mai mica, cu atat puterea folosita va fi mai mica, deoarece trebuie eliminata posibilitatea unor interferente. Insa chiar si puterile folosite pentru acoperirea unor suprafete mai mari de teritoriu sunt destul de reduse, ele nedepasind 20 – 40 W. Este vorba insa de valori maxime care nu sunt atinse decat rareori. Statia de baza realizeaza un control al puterii emise astfel incat sa asigure legatura cu telefoanele mobile utilizand minimul de resurse posibil. Comparativ, un post de radio FM foloseste puteri de emisie relativ constante cuprinse intre 100 si 30000 W, iar emitatoarele posturilor de radio pe unde lungi si medii depasesc 250000 W.
 
La randul sau, telefonul mobil controleaza nivelul puterii cu care emite astfel incat sa foloseasca minimul posibil. De aceea, mai multe statii de baza inseamna o putere mai mica de emisie a telefonului mobil.